1. Ceea ce stiu la saizeci de ani stiam la fel de bine la douazeci. Patruzeci de ani ai unei inutile munci de verificare...
2. De atata amar de vreme de cand se moare, viul a capatat probabil obisnuinta de a muri fara de care nu s-ar explica de ce o insecta sau o rozatoare si chiar omul, ajung, dupa cateva sclifoseli,numite momente de viata sa crape atat de ''demn''.
3. Am toate defectele celorlalti si totusi ceea ce fac acestia mi se pare inadmisibil.Ma intreb cum de ma suport uneori...
4. Daca ar fi cu putinta sa ne privim cu ochii celorlalti, am disparea pe loc.
5. Nu le ingaduim decat copiilor si nebunilor sa fie sinceri cu noi
6. Nu te temi de viitor decat atunci cand nu esti sigur ca te poti omori la momentul dorit.
7.Nu conteaza decat un singur lucru: sa inveti sa pierzi atunci cand admiti ca nu poti intelege sau castiga!Dar cand admiti asta?
8. E limpede ca Dumnezeu era o solutie si ca nu se va gasi niciodata una la fel de multumitoare.
.. dar Dumnezeu stie ca in ziua in care veti manca din El vi se vor deschide ochii." De-abia s-au deschis si incepe drama. Sa privesti fara sa intelegi, acesta-i paradisul!!! Infernul ar fi deci, locul in care intelegi, in care intelegi prea mult...Cand incepi sa intelegi si cand rozul se transforma in negru incepe Infernul!
9. Numai Dumnezeu are privilegiul sa ne abandoneze. Oamenii nu pot decat sa-ti intoarca spatele.
10. De cîte ori mă primblu prin ceaţă, mă dezvăluiesc mai uşor mie însumi. Soarele te înstrăinează, căci descoperindu-ţi lumea, te face dependent de mizeria si inselaciunile ei.
11. Ceea ce este mai vag, adică Dumnezeu. Doar IDEEA de El e mai vagă decît el însuşi.
...Şi acest Vag din totdeauna e chinul cel mai sfîşietor al omului. Moartea nu introduce precizie în acest Vag, ci numai în individ. Căci murind, nu cunoaştem mai de-aproape pe Dumnezeu, deoarece ne stingem cu toate lipsurile si simturile făpturii noastre şi aflăm astfel ce nu sîntem sau ceea ce am fi putut să fim. Şi cu aceasta, moartea ne-a descărcat pentru ultima oară de sarcina cunoaşterii. Asta va fi!Cam fara sens,nu?
12.Noi n-avem dreptul, ca fiinţe, să privim dincolo de mărginirea noastră. Am devenit oameni şi-am ieşit din raiul fiinţei. Eram Absolut. Acum ştim că sîntem în el. Şi astfel, nu mai sîntem nici el şi nici noi. Cunoaşterea a ridicat un zid de neîntrecut între om şi fericire. — Suferinţa nu e decît conştiinţa Absolutului.Odata ce ai priceput asta,vei stii ca esti marginit in toate!
Omul e un naufragiat al Absolutului. Nu se poate înălţa în acesta. Doar să se înece. Şi nimic nu-l îneacă mai adînc în el decît marile oboseli, acele oboseli care deschid spaţiul într‑un căscat al infinitului şi-al plictiselii.
13. Nu mi-e frică de suferinţa psihica, cît de resemnarea ce ar urma-o. De-aş putea suferi veşnic, fără împăcare şi fără milogeală!Dar mi-e frica de
boala..caci te aşază la limitele materiei; prin ea, iti este rapita si putinta de a mai visa si de a mai spera la ceva datorita chinurilor fizice care te reduc la tacere,te reduc la nimic,la o taratoare cu chip uman! Nu era indeajuns ca imbatranim...a trebuit sa mai existe si acest palos care sa te puna la pamant fizic si psihic in cel mai umilitor mod........numit Boala!
14.Cînd sănătatea şi norocul se lasă asupra noastră, peste gînduri se aşază o spuză şi mintea se retrage.
Se pare ca nefericirea ne este necesara,e cel mai puternic stimulent al spiritului.Fericit cel nefericit!
15.Istoria s-ar isprăvi în clipa în care omul s-ar înţepeni într-un adevăr. Dar omul trăieşte cu adevărat numai întrucît se plictiseşte de orice adevăr.Toate căile merg de la mine spre Dumnezeu, nici una de la El spre mine. De aceea, inima este un absolut — şi Absolutul, un nimic.
16.M-am certat cu D-zeu,deci cred in existenta Lui!
17.Lumea nu-i decît un Nicăieri universal. De aceea, n-ai unde să te duci niciodată...
20.N-aş vrea să-mi pierd mintea. Dar este atîta vulgaritate în a o păstra!!! Să veghezi inutil neînţelesul lumii şi al lui Dumnezeu şi să extragi ştiinţă din chin!Asta face omul!... Sînt beat de ură şi de mine...
21.Nu se poate concepe forţă fără boală. Nu în zadar oamenii cei mai primejdioşi sînt acei a căror sănătate e atinsă.
23.E mai uşor să faci biografia unui nor decît să spui ceva despre om. Şi cum ai spune ceva, cînd despre el orice e valabil?
Cu bunăvoinţă, Dumnezeu încape într-o definiţie; omul, nu. Acestuia totul i se aplică, totul îi „merge“, ca oricărui lucru care este şi nu este.Haha...
24.Din ce găseşti mai puţine argumente spre a trăi, din aceea te legi mai mult de viaţă. Căci dragostea ce i-o arătăm vietii n-are valoare decît prin tensiunea absurdului.
Moartea, castigand de partea ei totul, a încetat să mai convingă pe cineva de puterea ei. Sprijinul raţiunii i-a fost fatal.
Dar lipsa de argumente a salvat viaţa. Cum ai rămîne rece în faţa unei atari sărăcii?
25.Ca să crezi nestrămutat în om trebuie să nu fii capabil de introspecţie şi să nu cunoşti istoria. Numai un psiholog şi un istoric au dreptul să dispreţuiască „idealurile“...acestea desarte ale omenirii
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu