Déjà vu

Déjà vu înseamnă în limba franceză ,,deja văzut”.

 Déjà vu-ul reprezintă un sentiment ciudat sau iluzia că am văzut sau trăit deja o experienţă cu care ne întâlnim pentru prima dată. Dacă presupunem că experienţa provine de la un eveniment amintit, atunci déjà vu-ul probabil are loc pentru că experienţa originala nu a fost trăită în totalitate sau nu a fost memorată detaliat. În acest caz, se poate presupune că situaţia prezentă produce reamintirea de fragmente din trecutul cuiva. Experienţa poate părea ireală dacă memoria este atât de fragmentată încât nu se pot face legături clare între fragment şi alte amintiri.

Prin urmare sentimentul că am mai fost acolo cândva se datorează faptului că într-adevăr am mai fost. Am uitat doar cea mai mare parte din experienţa originală deoarece nu i-am acordat suficientă atenţie prima dată. Experienţa originală este posibil să fii avut loc doar cu câteva secunde sau minute mai devreme.

Pe de altă parte, experienţa déjà vu se poate datora faptului că am văzut imagini sau auzit povestindu-se despre aceasta cu mulţi ani înainte. Experienţa poate fi parte integrantă a amintirilor vagi din copilărie.

Totuşi este posibil ca sentimentul de déjà vu să fie provocat de o acţiune neurochimică în creier care nu are legătură cu experienţa din trecut. Ne putem simţi ciudat şi identifica sentimentul cu o amintire chiar dacă experienţa este complet nouă.

Termenul a fost mai întâi folosit de Emile Boirac (1851-1917) care era foarte interesat de fenomenele psihice. Acest termen îndreaptă atenţia spre trecut. Totuşi, puţină reflecţie arată că ceea ce este unic legat de déjà vu nu este ceva din trecut ci ceva din prezent, sentimentul ciudat încercat de cineva. Adesea trăim experienţe a căror noutate este neclară. În astfel de cazuri ne întrebăm dacă am mai citit cartea respectivă, am mai văzut filmul pe care îl urmărim sau am mai fost în locul vizitat. Şi totuşi aceste experienţe nu sunt acompaniate de un sentiment ciudat. S-ar putea să ne simţim puţin confuzi, dar sentimentul asociat cu experienţele déjà vu nu este unul de confuzie ci ciudăţenie. Nu este nimic ciudat în cazul în care nu vă amintiţi dacă aţi citit o carte mai ales dacă aveţi cincizeci de ani şi aţi citit mii de cărţi de-a lungul vieţii. În cadrul experienţei déjà vu ne simţim ciudat pentru că nu credem că ar trebui să fim familiarizaţi cu percepţiile prezente. Senzaţia de nepotrivire nu apare când doar nu ne amintim dacă am citit o carte sau văzut un film.

Prin urmare este posibil ca încercarea de a explica experienţa déjà vu pe baza pierderii memoriei, vieţilor anterioare, clarviziunii şi aşa mai departe s-ar putea să fie complet eronată. Ar trebui să vorbim de sentimentul de déjà vu. Acesta poate fi cauzat de o stare a creierului, de către factori neurochimici în timpul percepţiei are nu au nici o legătură cu memoria. Faptul că sentimentul de déjà vu este comun în cazul pacienţilor cu probleme psihice este neconcludent. Sentimentul de déjà vu de asemenea precede adesea atacurile de epilepsie. Când Wilder Penfield a realizat faimosul său experiment în 1955 în care a stimulat electric lobii temporali, el a descoperit că 8% din subiecţi au retrăit amintiri. El a presupus că a stimulat amintiri reale. Acestea s-ar putea să fii fost la fel de bine halucinaţii şi primele exemple de déjà vu produs în mod artificial.
Unii oameni isi pot aminti din experientele lor care au avut loc inainte de nasterea fizica pe pamant: locuri si oameni in formele lor spirituale. Unele amintiri pot fi vagi, iar altele foarte detaliate, cum este si cu amintirile din viata de zi cu zi.
Experientele prenatale, la fel ca si cele din apropierea mortii, pot fi dificil sau chiar imposibil de dovedit, unele poate din cauza ca nici nu pot fi explicate verbal. Nu exista nicio explicatie a faptului ca unii oameni au astfel de amintiri, dar se presupune ca ele apar din ratiuni de natura spirituala. Aceste amintiri nu apar intotdeauna imediat dupa nastere. Pentru unii oameni, amintirile lor de dinainte de nastere apar tarziu, de-a lungul vietii, datorita diverselor evenimente care le declanseaza.
Persoane care vad in viitor pentru ca isi amintesc planurile prenatale
Exista persoane care si-au amintit de existenta lor in Rai inainte de nastere, pentru ca apoi sa se intoarca acolo cu ocazia experientelor din apropierea mortii. Pentru multi oameni, acest tip de amintiri apare ca un rezultat al unor stimuli externi sau ca urmare a unei meditatii adanci. Oricum, multi oameni diferiti, din diverse parti ale lumii, au avut de-a face cu amintirile lor individuale. Aceste similaritati au facut ca studiile asupra acestor fenomene sa fie foarte interesante.
In unele cazuri, indivizii dezvolta abilitatea sa vada in viitor, deoarece ei isi amintesc din planurile lor prenatale, asa cum le-au hotarat chiar ei.
Abonați-vă la: Postări (Atom)

Despre seductie

“Seducţia nu-i un exerciţiu unilateral. Este dispoziţie şi predispoziţie (a celorlalţi). Este acţiune şi reacţie. Seducţia nu e un monolog în eter. Seducţia este un dialog. Nu ajunge intenţia de a seduce, ea nu se materializează dacă nu îţi iese în cale “victima” cu apetenţă latentă de a fi sedusă. Seducţia este chimie, la care ai nevoie de două substanţe care îşi împletesc puterile, slăbiciunile, aşteptările, proprietăţile.

Seducţia este o practică existenţială, involuntară, unisex. Este limbajul trupului însoţit de cuvinte frumoase, e căutarea domoală a atracţiei pentru ceea ce facem, pentru ceea ce suntem şi pentru ceea ce devenim în fiecare zi. Ne ambalăm defectele într-o poleială de virtuţi, ne ajustăm cromatic părul, ne parfumăm aura dimprejurul zâmbetului, ne ascuţim simţul umorului, de dragul a ceea ce citim în pupilele celorlalţi. Ne înveșmântăm trupul cu grijă la detalii şi ne educăm gestica pentru empatie. Ne compunem zâmbetul convenţional şi exersăm cu stoicism arta de a conversa cu elocinţă.


DeStIn

Nu vezi?... Dincolo de viata noastra de zi cu zi e dansul care ne-a indemnat pasii spre acelasi vartej, e imbratisarea care ne-a vindecat de singuratate si urat, e sarutul prin care am facut schimb de viata, e prima rochie pe care am dat-o jos pentru tine, e toata visarea si speranta pe care doi oameni simpli au pus-o intr-o iubire, e prima noapte stangace si minunata, e ultima noapte... cea mai grea. Dincolo de viata aceasta, se asterne una care o sa ne permita fericirea. Dragul meu, in viata asta sau in cealalta nu o sa ne multumim cu doua chipuri care se privesc in tacere, nestiindu-si ce sa-si spuna. O sa ne iubim, doar noi stim cum... Iti promit... Destinul tau intotdeauna se tine de cuvant.

NU TE INDRAGOSTI DE DRAGOSTE

NU TE INDRAGOSTI DE DRAGOSTE ! asa mi-a spus odata cineva, indragosteste- te de cineva care sa te iubeasca, care sa te astepte, care sa te inteleaga chiar si la nebunie, de cineva care sa te ajute, sa te ghideze, sa fie speranta ta, sa fie totul ptr tine. indragosteste te de cineva care sa nu te tradeze, care sa-ti fie fidel, care sa viseze impreuna cu tine, la felul tau de a fii, la spiritul tau. indragosteste-te de cineva care sa te astepte pana la final, care sa fie exact asa cum nu te-ai asteptat, cum nu ai sperat. indragosteste-te de cineva care sa sufere alaturi de tine, care sa rada alaturi de tine, care sa te imbratiseze cand ai nevoie. indragosteste-te de cineva care sa se intoarca la tine dupa o cearta. indragosteste-te de cineva care te iubeste._ “nu te indragosti de dragoste”._ e atat de usor de spus…

iubitule,

Iubirea pentru mulţi este un joc, este uşurinţa care accelerează timpul; pentru alţii este construire, este îndatorirea care umple orele. Perspectiva Iubirii este foarte diferită de la persoană la persoană, cât de multiformă este aspectul său în diferitele etape ale vieţii: tinerii se iubesc cu o Iubire totală şi totalizantă, urlată şi chiar ostentată care anulează orice alt sentiment şi face orice altceva să fie de prisos şi puţin interesant. Persoanele ceva mai mature se iubesc cu o Iubire mai silenţioasă, făcută din mici lucruri, din căldura împărtăşirii de gesturi şi cuvinte, din frumoasa continuitate de zi de zi care încălzeşte inima.

Ingerasii mei din cer

"Dacã vei rosti numele copilului meu, poate cã voi plange. Dacã nu il vei pomeni, mi se va frange sufletul."
"Nicio talpã nu este atat de micã, incat sa nu lase nicio urmã, pe lumea asta!"
"Da-mi Doamne, Puterea de a accepta ceea ce nu pot schimba, Curajul de a schimba ceea ce imi sta in putinta si Intelepciunea de a face diferenta intre ele!"
A iubi înseamnă, poate, a lumina partea cea mai frumoasă din noi! (Octavian Paler)
Crestini fiind, nu moartea trebuie sa ne sperie, dar despartirea inca n-a putut fi
suportata de nimeni mai usor, chiar stiind ca e doar temporara !
Se spune ca suferinta prea mare a celor dragi ramasi nu are darul de a ajuta prea mult pe cel plecat pe drumul lui spre nemurire.
Pastrarea nestearsa si vie in timp a amintirilor inteteste durerea, dar o face paradoxal, mai suportabila, aici unde uitarea nu mai poate sterge nimic din
miracolul trait imreuna