Ravnita prietenie

O dată iubirea spuse prieteniei:
De ce exişti tu, prietenie, dacă exist deja eu, care sunt iubirea?
Iubirea răspunse:
Pentru a aduce un zâmbet acolo unde tu ai lăsat o lacrimă.

Prietenia este una din coloanele fundamentale ale vieţii fiecăruia dintre noi (cineva important, nu-mi amintesc cine, o dată a spus că omul este un animal social – nimic mai adevărat!): cine se poate imagina complet singur fără un confident? Nu mă refer la o persoană cu care să vorbesc, ci la una care te înţelege cu privirea, în linişte, fără a-ţi pune întrebări. O persoană care cu căldura sa, apropierea sa, te face să te simţi mai bine. Dar şi una căreia, chiar dacă nu o vezi cu săptămânile, nu ai nevoie să-i faci un raport detaliat a ceea ce ţi s-a întâmplat pentru a te simţi înţeles. Prietenia este unul din sentimentele cele mai frumoase pe care le poţi trăi pentru că îmbogăţeşte, dăruieşte emoţii, complicitate şi pentru că e absolut gratuită, da, chiar şi în ziua de azi, în societatea noastră, făcută din “a da pentru a primi” şi “nu se face niciodată nimic pentru nimic”. Cât cinism!
Prietenia te învaţă să trăieşti viaţa, şi o face cu bucurie şi seninătate, fără să se aştepte la nimic în schimb, şi dacă totuşi primeşte ceva, o acceptă nu ca pe ceva ce îi era datorat, ci ca pe ceva în plus, dedicat numai ei.
Câteodată doar o frază spusă din inimă sau numai câteva cuvinte, dăruiesc bucuria de a putea vedea zâmbetul tău în viaţă, şi lumina iubirii care este în tine

Prietenia… pune în mişcare multe sentimente şi emoţii. Prietenul nu este doar confident şi medicament, din contră adesea este el cel ce te face să iei în serios medicamentul. Prietenul este o prezenţă aşa de intimă încât poţi chiar să nu-l observi, nu trebuie să te condiţioneze … Prietenul este unicul care nu te face niciodată să te ruşinezi… poate nu am nici o idee despre ceea ce este prietenia, nu ştiu să o definesc. Credeam că o cunosc, măcar puţin, fără pretenţii prea mari, în schimb în aceste zile am reflectat, şi mi-am dat seama că nu am înţeles nimic, şi că ceea ce credeam erau doar palide iluzii.
Publicat de

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

Despre seductie

“Seducţia nu-i un exerciţiu unilateral. Este dispoziţie şi predispoziţie (a celorlalţi). Este acţiune şi reacţie. Seducţia nu e un monolog în eter. Seducţia este un dialog. Nu ajunge intenţia de a seduce, ea nu se materializează dacă nu îţi iese în cale “victima” cu apetenţă latentă de a fi sedusă. Seducţia este chimie, la care ai nevoie de două substanţe care îşi împletesc puterile, slăbiciunile, aşteptările, proprietăţile.

Seducţia este o practică existenţială, involuntară, unisex. Este limbajul trupului însoţit de cuvinte frumoase, e căutarea domoală a atracţiei pentru ceea ce facem, pentru ceea ce suntem şi pentru ceea ce devenim în fiecare zi. Ne ambalăm defectele într-o poleială de virtuţi, ne ajustăm cromatic părul, ne parfumăm aura dimprejurul zâmbetului, ne ascuţim simţul umorului, de dragul a ceea ce citim în pupilele celorlalţi. Ne înveșmântăm trupul cu grijă la detalii şi ne educăm gestica pentru empatie. Ne compunem zâmbetul convenţional şi exersăm cu stoicism arta de a conversa cu elocinţă.


DeStIn

Nu vezi?... Dincolo de viata noastra de zi cu zi e dansul care ne-a indemnat pasii spre acelasi vartej, e imbratisarea care ne-a vindecat de singuratate si urat, e sarutul prin care am facut schimb de viata, e prima rochie pe care am dat-o jos pentru tine, e toata visarea si speranta pe care doi oameni simpli au pus-o intr-o iubire, e prima noapte stangace si minunata, e ultima noapte... cea mai grea. Dincolo de viata aceasta, se asterne una care o sa ne permita fericirea. Dragul meu, in viata asta sau in cealalta nu o sa ne multumim cu doua chipuri care se privesc in tacere, nestiindu-si ce sa-si spuna. O sa ne iubim, doar noi stim cum... Iti promit... Destinul tau intotdeauna se tine de cuvant.

NU TE INDRAGOSTI DE DRAGOSTE

NU TE INDRAGOSTI DE DRAGOSTE ! asa mi-a spus odata cineva, indragosteste- te de cineva care sa te iubeasca, care sa te astepte, care sa te inteleaga chiar si la nebunie, de cineva care sa te ajute, sa te ghideze, sa fie speranta ta, sa fie totul ptr tine. indragosteste te de cineva care sa nu te tradeze, care sa-ti fie fidel, care sa viseze impreuna cu tine, la felul tau de a fii, la spiritul tau. indragosteste-te de cineva care sa te astepte pana la final, care sa fie exact asa cum nu te-ai asteptat, cum nu ai sperat. indragosteste-te de cineva care sa sufere alaturi de tine, care sa rada alaturi de tine, care sa te imbratiseze cand ai nevoie. indragosteste-te de cineva care sa se intoarca la tine dupa o cearta. indragosteste-te de cineva care te iubeste._ “nu te indragosti de dragoste”._ e atat de usor de spus…

iubitule,

Iubirea pentru mulţi este un joc, este uşurinţa care accelerează timpul; pentru alţii este construire, este îndatorirea care umple orele. Perspectiva Iubirii este foarte diferită de la persoană la persoană, cât de multiformă este aspectul său în diferitele etape ale vieţii: tinerii se iubesc cu o Iubire totală şi totalizantă, urlată şi chiar ostentată care anulează orice alt sentiment şi face orice altceva să fie de prisos şi puţin interesant. Persoanele ceva mai mature se iubesc cu o Iubire mai silenţioasă, făcută din mici lucruri, din căldura împărtăşirii de gesturi şi cuvinte, din frumoasa continuitate de zi de zi care încălzeşte inima.

Ingerasii mei din cer

"Dacã vei rosti numele copilului meu, poate cã voi plange. Dacã nu il vei pomeni, mi se va frange sufletul."
"Nicio talpã nu este atat de micã, incat sa nu lase nicio urmã, pe lumea asta!"
"Da-mi Doamne, Puterea de a accepta ceea ce nu pot schimba, Curajul de a schimba ceea ce imi sta in putinta si Intelepciunea de a face diferenta intre ele!"
A iubi înseamnă, poate, a lumina partea cea mai frumoasă din noi! (Octavian Paler)
Crestini fiind, nu moartea trebuie sa ne sperie, dar despartirea inca n-a putut fi
suportata de nimeni mai usor, chiar stiind ca e doar temporara !
Se spune ca suferinta prea mare a celor dragi ramasi nu are darul de a ajuta prea mult pe cel plecat pe drumul lui spre nemurire.
Pastrarea nestearsa si vie in timp a amintirilor inteteste durerea, dar o face paradoxal, mai suportabila, aici unde uitarea nu mai poate sterge nimic din
miracolul trait imreuna