PALATUL de la VERSAILLES

Cuvantul barocco s-a nascut in limba portugheza (Garcia da Orta,1563) pentru a denumi perlele orientale de forma neregulata, care vor deveni caracteristice pentru bijuteriile europene de la sfarsitul sec al XVI-lea si in tot sec. al XVIII-lea. Ulterior, sensul s-a extins pana la a exprima conceptele de unic, bizar sau capricios, atunci cand e vorba de un obiect, o idee sau o expresie.

Barocul se manifesta ca fenomen cultural in ultimii ani ai sec. al XVI-lea si va marca civilizatia europeana pana in jurul anului 1760. El isi va exercita influenta asupra tuturor artelor, de la literartura la arte plastice, trecand prin urbanism, teatru si chiar prin scenografiile efemere ale sarbatorilor.

Timp de aproape 2 secole, intreaga Europa devine baroca si, prin intermediul ei, o buna parte din intreaga lume. Ar fi mai corect sa se vorbeasca despre “barocuri”, avand in vedere varietatea formelor si a continutului.

Toate aceste caracteristici sunt suficiente pentru definirea ultimului mare stil european de dinaintea Revolutiei franceze,deci de dinaintea epocii in care traim.



PALATUL DE LA VERSAILLES


La inceput, Ludovic al XIII-lea si-a amenajat un pavilion de vanatoare in mijlocul padurii. Odata cu preluarea puterii in 1661. Ludovic al XIV-lea cheama pentru a infrumuseta castelul echipa care crease fastuoasa resedinta a lui Fouquet de la Vaux-le-Viconte. Arhitectul Le Vau reface fatadele si mareste castelul. Le Notre deseneaza gradinile, iar pictorul Le Brun coordoneaza programele de pictura si de decoratii.

          Dupa primele victorii militare, Ludovic al XIV-lea transforma castelul intr-un palat, incepand din 1668. Le Vau, inlocuit de D`Orbay, acopera vechiul castel pe 3 laturi.

Instalandu-si guvernul la Versailles, in 1678 regele incepe noi lucrari pe care i le incredinteaza lui Jules Hardouin-Mansart. Fara a distruge ceea ce a lucrat Le Vau, acesta impune ansamblului arhitectonic al palatului o regularitate mai clasica. Fatada dinspre gradina devine rectilinie prin inlocuirea terasei centrale cu Galeria Oglinzilor.

Salonul razboiului si cel al pacii se deschid la cele 2 extremitati. Mai retrase fata de fatada,doua aripi lungi, simetrice, in unghi drept, numite “de Nord” si “de Sud”, ridicate de Mansart pe o perioada de 10 ani, intre 1679-1689,reproduc aranjarea corpului central caruia ii servesc drept sprijin.


      STIL

Palatul Versailles, ca orice palat francez are 2 fatade: latura spre curte si latura spre gradina.

Spre curte, se remarca policromia caramizii, a pietrei si a ardeziei: stilul specific epocii lui Ludovic al XIII-lea. Acestei fatade vesele i se opune pe latura dinspre parc, o fatada maiestuoasa, in intregime din piatra. Mansart renunta la caracteristicile specifice barocului, afirmand un stil clasic, cu un ritm uniform, in care domina orizontalitatea si simetria, impunandu-se riguros. El imblanzeste severitatea ansamblului, desenand 2 randuri de bolti in plin centru, animand partea de sus a balustradei cu cateva sculpturi de trofee si de urne pentru torte.

Decoratia interioara reflecta grandoarea regala. Jocul oglinzilor demultiplica stralucirea si bogatia materialelor: marmura, aur, bronz si argint. Opulenta si coeziunea celui mai mic detaliu cu ansamblul caracterizeaza aceasta “arta regala”.

“Arta de la Versailles”, bazata pe masura, claritate, armoni si ordine, devine modelul clasicismului francez.


SIMBOLISTICA

Versailles nu este numai un palat imens, ci si expresia unei gandiri politice.
Acesta nu trebuie privit ca o spectaculoasa punere in scena unde totul concura la gloria monarhului: arhitectura, pictura, gradini, sculpturi, ornamentatie. Palatul se articuleaza in 2 zone situate de-o parte si de alta a camerei regelui.

In Est, spre Paris, un oras grupeaza locuintele tuturor functionarilor administratiei si ale curtenilor. In Vest, parcul se intinde in mijlocul unei paduri vaste, teren pentru distractii si vanatoare. Aceasta mare axa Est-Vest traverseaza camera regelui, situate in centrul imensei fatade ce masoara nici mai mult, nici mai putin de 600 de m lungime, orientata N-S. Astfel, viata regelui poate fi comparata cu a soarelui, care renaste in fiecare dimineata pentru a aduce bucurie si beneficii oamenilor din Franta si de pretutindeni in lume.

Decoratia arhitecturala, cat si sculpturile aproape geniale reiau aceasta simbolistica, asociindu-l pe Apollo cu Regele-Soare. Toate elementele au fost focalizate pentru a reprezenta cea mai impresionanta apoteoza a puterii regale din TOATE TIMPURILE.

Pictura baroca face ecoul incercarii dramatica de a transmite emotia religioasa prin intermediul culorilor, insa o face folosind mai ales jocul de lumini si umbre pentru a pune in valoare misterul Sfintelor Taine. Un bun exemplu il constituie picturile de pe tavanul “Galeriei Oglinzilor”, una din cele mai importante si valoroase parti ale Palatului. Iata ca acest stil al artei reprezinta “contraatacul” crestinitatii impotriva Contrareformei, fiind folosit ca un instrument de restaurare a credintei si puritatii crestine prin intermediul unui mod deosebit de placut si original.

In concluzie, Palatul de la Versailles reprezinta una din cele mai reusite reprezentari ale stilului baroc, totodata caracterizand personalitatea monarhilor francezi, iubitori de lux si de Arte in general, dar si sensibilitatea,  in primul rand, ambitia, inclinatiile si imaginatia pictorilor si sculptorilor care au demonstrat faptul ca arta are o stransa legatura cu Divinitatea, cu religia, lucru aratat de caracteristicile si de ceea a vrut crestinitatea sa realizeze prin acest stil


BIBLIOGRAFIE : Istoria Artei - Enciclopedia Rao
             

Publicat de

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

Despre seductie

“Seducţia nu-i un exerciţiu unilateral. Este dispoziţie şi predispoziţie (a celorlalţi). Este acţiune şi reacţie. Seducţia nu e un monolog în eter. Seducţia este un dialog. Nu ajunge intenţia de a seduce, ea nu se materializează dacă nu îţi iese în cale “victima” cu apetenţă latentă de a fi sedusă. Seducţia este chimie, la care ai nevoie de două substanţe care îşi împletesc puterile, slăbiciunile, aşteptările, proprietăţile.

Seducţia este o practică existenţială, involuntară, unisex. Este limbajul trupului însoţit de cuvinte frumoase, e căutarea domoală a atracţiei pentru ceea ce facem, pentru ceea ce suntem şi pentru ceea ce devenim în fiecare zi. Ne ambalăm defectele într-o poleială de virtuţi, ne ajustăm cromatic părul, ne parfumăm aura dimprejurul zâmbetului, ne ascuţim simţul umorului, de dragul a ceea ce citim în pupilele celorlalţi. Ne înveșmântăm trupul cu grijă la detalii şi ne educăm gestica pentru empatie. Ne compunem zâmbetul convenţional şi exersăm cu stoicism arta de a conversa cu elocinţă.


DeStIn

Nu vezi?... Dincolo de viata noastra de zi cu zi e dansul care ne-a indemnat pasii spre acelasi vartej, e imbratisarea care ne-a vindecat de singuratate si urat, e sarutul prin care am facut schimb de viata, e prima rochie pe care am dat-o jos pentru tine, e toata visarea si speranta pe care doi oameni simpli au pus-o intr-o iubire, e prima noapte stangace si minunata, e ultima noapte... cea mai grea. Dincolo de viata aceasta, se asterne una care o sa ne permita fericirea. Dragul meu, in viata asta sau in cealalta nu o sa ne multumim cu doua chipuri care se privesc in tacere, nestiindu-si ce sa-si spuna. O sa ne iubim, doar noi stim cum... Iti promit... Destinul tau intotdeauna se tine de cuvant.

NU TE INDRAGOSTI DE DRAGOSTE

NU TE INDRAGOSTI DE DRAGOSTE ! asa mi-a spus odata cineva, indragosteste- te de cineva care sa te iubeasca, care sa te astepte, care sa te inteleaga chiar si la nebunie, de cineva care sa te ajute, sa te ghideze, sa fie speranta ta, sa fie totul ptr tine. indragosteste te de cineva care sa nu te tradeze, care sa-ti fie fidel, care sa viseze impreuna cu tine, la felul tau de a fii, la spiritul tau. indragosteste-te de cineva care sa te astepte pana la final, care sa fie exact asa cum nu te-ai asteptat, cum nu ai sperat. indragosteste-te de cineva care sa sufere alaturi de tine, care sa rada alaturi de tine, care sa te imbratiseze cand ai nevoie. indragosteste-te de cineva care sa se intoarca la tine dupa o cearta. indragosteste-te de cineva care te iubeste._ “nu te indragosti de dragoste”._ e atat de usor de spus…

iubitule,

Iubirea pentru mulţi este un joc, este uşurinţa care accelerează timpul; pentru alţii este construire, este îndatorirea care umple orele. Perspectiva Iubirii este foarte diferită de la persoană la persoană, cât de multiformă este aspectul său în diferitele etape ale vieţii: tinerii se iubesc cu o Iubire totală şi totalizantă, urlată şi chiar ostentată care anulează orice alt sentiment şi face orice altceva să fie de prisos şi puţin interesant. Persoanele ceva mai mature se iubesc cu o Iubire mai silenţioasă, făcută din mici lucruri, din căldura împărtăşirii de gesturi şi cuvinte, din frumoasa continuitate de zi de zi care încălzeşte inima.

Ingerasii mei din cer

"Dacã vei rosti numele copilului meu, poate cã voi plange. Dacã nu il vei pomeni, mi se va frange sufletul."
"Nicio talpã nu este atat de micã, incat sa nu lase nicio urmã, pe lumea asta!"
"Da-mi Doamne, Puterea de a accepta ceea ce nu pot schimba, Curajul de a schimba ceea ce imi sta in putinta si Intelepciunea de a face diferenta intre ele!"
A iubi înseamnă, poate, a lumina partea cea mai frumoasă din noi! (Octavian Paler)
Crestini fiind, nu moartea trebuie sa ne sperie, dar despartirea inca n-a putut fi
suportata de nimeni mai usor, chiar stiind ca e doar temporara !
Se spune ca suferinta prea mare a celor dragi ramasi nu are darul de a ajuta prea mult pe cel plecat pe drumul lui spre nemurire.
Pastrarea nestearsa si vie in timp a amintirilor inteteste durerea, dar o face paradoxal, mai suportabila, aici unde uitarea nu mai poate sterge nimic din
miracolul trait imreuna